Destin colectiv, moarte in Colectiv

Nimic nu este mai traumatizant pentru psihicul unui om decat moartea. Drama accidentului din club Colectiv ne-a socat pe toti si, in disperarea de a trece cat mai repede peste el, vrem sa gasim explicatii si vinovati. Vrem actiune, decizii, pedepse, schimbare. Vrem sa ne simtim in siguranta, vrem ca moartea si mutilarea tinerilor sa nu fi fost in zadar. Vrem ca Dumnezeu sa ne ajute, sa nu mai suferim.

Nicicand nu ne-am simtit atat de vulnerabili in fata mortii si a dezastrului ca acum, cu toate ca, in ultima vreme, viata si moartea au inceput sa coexiste in aceeasi dimensiune mult mai pregnant. „Pe vremea mea”, legea firii spunea ca majoritatea celor care mureau erau oameni batrani. Acum caruselul vietii se invarte cu o viteza ametitoare, greu de asimilat. Iubirea se impleteste cu frica de a nu disparea de pe o zi pe alta persoana iubita. Cand se intampla ca o boala fatala sa ia viata unui om, socul nu este atat de mare pentru o societate, ca atunci cand se intampla acest lucru din cauza unui act ce putea fi prevenit. De-abia in aceste momente constientizam cat de mici si neputinciosi suntem in fata mecanismului politic si social care ne conduce vietile.

Toti suntem expusi, in egala masura, riscului. Legile si aplicarea lor parca sunt facute impotriva oamenilor si nu pentru oameni. Cautam cu disperare vinovati, pe cand ei sunt la vedere, in fata noastra, zi de zi. Cand vrem sa ne distram, luam foc. Cand vrem sa ne vindecam, murim cu zile. Cand vrem sa mancam, ne intoxicam.

Acum, fiind durerea vie, ne unim in suferinta comuna. Plangem victimele tragediei si, in acelasi timp, ne plangem si pe noi, cei ramasi deocamdata in viata si intregi.

Pana cand?!?

citeste si: www.confident-consult.ro/news/destin-colectiv-viata-in-colectiv-a-xiii-a-zi/