Destin colectiv, viata in colectiv: a XIII-a zi

 

Asa cum era de asteptat, au fost demisii, arestari, promisiuni, manifestatii de protest. In afara de reactia spontana a populatiei, nimic nu m-a convins, deocamdata, ca la nivel decizional s-a produs o constientizare a drepturilor cetatenilor, printre care se numara si dreptul la viata, cat si faptul ca guvernantii sunt in slujba noastra si nu noi in slujba lor.

Dupa ce alesii nostri ne-au fluturat spectrul crizei politice si al alegerilor anticipate, lucrurile revin, incet dar sigur, in fagasul obisnuit. De fapt, nimic nu este in afara graficului. S-a obtinut ceea ce opozitia dorea inca de la alegeri: inlocuirea guvernului. Singura veste buna pentru noi este ca s-a dorit si consultarea societatii civile.  Dar putem sa credem ca ai nostri guvernanti nu au auzit doleantele poporului strigate de zeci de mii de oameni, astfel incat sa ia atitudine, insa le va fi auzit din gura a doi reprezentanti? Si daca le-a auzit, ce vor face? Oare, de maine, in Romania interesul nu va mai purta fesul?!?

Ar fi bine sa se continue marsurile de protest pentru ca (poate) acestea, prin presiune, vor aduce o schimbare la nivel social, insa nu trebuie uitata si dimensiunea spirituala, de care fiecare dintre noi ar trebui sa se preocupe.

Ceea ce s-a intamplat in Colectiv este un eveniment al hazardului. Se putea intampla oricand, in orice locatie. Ar trebui sa ne asiguram ca, pe langa amenzi, cineva chiar se va ingriji sa se remedieze deficientele de siguranta publica. Chiar si mie, la casa de vacanta, mi-a cazut tavanul de la bucatarie in flacari, eu fiind in acea incapere. A fost un eveniment local despre care s-a vorbit chiar si in presa vremii. Si atat. In afara de mine, nimeni nu a tras nici o concluzie si nimeni nu a invatat nimic. Case iau foc in fiecare an, unele din aceleasi greseli de constructie.

Acum insa nu se pune problema de pierderi materiale ci de vieti. Multe vieti. Durerea este infinita pentru cei ce raman. Pentru raniti, pentru rude, pentru prieteni, dar si pentru cei ce empatizeaza cu  suferinta lor. Ar trebui sa fie un eveniment care sa produca schimbare nu numai sociala ci si spirituala.

Cei din club erau oameni veniti la distractie, dar si oameni veniti la serviciu. Elevi, studenti, tineri fericiti, oameni realizati, oameni cu probleme. Toti au fost victimele focului in egala masura. Nimic nu a facut diferenta intre ei.   

Cu totii stim ca nimeni nu este vesnic, ca in fata mortii suntem egali si ca nu conteaza starea financiara sau statutul social, insa cati dintre noi chiar constientizeaza cu adevarat lucrul acesta?

Pe langa reactiile sociale, ar trebui ca fiecare dintre noi sa isi faca o introspectie, sa isi reconsidere prioritatile in viata si sa se gandeasca in mod profund la sufletul sau. „Viata este mai mult decat hrana iar trupul mai mult decat imbracamintea”, spunea Isus.

Suntem constienti de sufletul nostru? Cata importanta ii dam? Care este relatia noastra cu Dumnezeu, in afara de momentele in care ii cerem cate ceva sau mergem la biserica? Care viata este mai importanta pentru noi, cea pamanteasca sau cea „de dincolo de nori”? Si, daca suntem crestini, chiar respectam cele doua porunci ale lui Isus?

Sunt intrebari personale la care raspunsul nu poate fi decat personal, dar nu ar strica sa meditam asupra lor cateva minute. Chiar de maine lumea poate deveni mai buna, daca schimbarea este profunda, la nivel personal. Iar, daca credeti in reincarnare, nu lasati pe viata viitoare ceea ce puteti face in aceasta!

 

Citeste si..
www.confident-consult.ro/news/destin-colectiv-moarte-in-colectiv/

 

Newsletter

Vreti sa fiti anuntat cand apar noi articole pe site?