Gradul de civilizatie al unui popor este judecat dupa cum isi trateaza animalele

                             Societatea a reactionat dur la filmuletul postat pe facebook in care niste oameni maturi taiau coada unui catel cu multa veselie si dezinvoltura. Au fost numiti in fel si chip si s-a cerut arestarea lor. Subscriu si ma alatur tuturor campaniilor impotriva cruzimii fata de animale, insa trebuie sa acceptam faptul ca ei nu sunt cazuri izolate ci, asa cum si respectivii au sustinut mereu, „asa este obiceiul”.

Ca nu mint, este cert. Ca ceea ce am vazut noi in filmulet este doar varful aisbergului, iar este real. Se produce din ce in ce mai vizibil o scindare in societatea noastra, intre urban si rural. Multi oraseni nu mai au deloc contact cu viata de la tara si de aici impactul puternic pe care il au actiunile „firesti” ale semenilor nostri.

Si eu faceam parte din aceasta categorie „rupta de realitatea”, pana cand am cumparat o casa de vacanta intr-o zona rurala, in Muntenia. Am avut un puternic soc cultural, din care nici astazi nu mi-am revenit. Ramasesem din copilarie cu ideea bucolica despre taranul roman, „pur si curat la suflet”, care "isi pastreaza cu sfintenie valorile morale si traditiile". Daca pana la urma am putut accepta ca valorile mele nu coincid deloc cu cele ale satului, nu acelasi lucru s-a intamplat si cand a fost vorba de traditii. Iar cand am constatat ca acestea se afla in contradictie cu filozofia mea de viata, a inceput drama. Si vad ca aceasta drama incepe sa fie resimtita usor-usor si de societatea urbana, cu toate ca tendinta generalizata este de a nega fenomenul si de a trata problemele ce apar ca fiind cazuri izolate. Acest lucru este firesc pana la un anume punct, fiind o reactie inconstienta bazata pe un mecanism de aparare, insa realitatea nu trebuie negata ci luata ca atare si, daca nu ne convine, sa ne mobilizam sa o schimbam.

Cainilor li se taie coada in mod frecvent, „pentru a deveni mai rai”.

Majoritatea cainilor sunt arsi pe nas cu fierul incins, pana la os, preventiv sau in mod terapeutic, „impotriva jigodiei”.

De multe ori, animalele sunt supuse la suferinte inimaginabile, injositoare pentru conditia noastra umana.

In toti acesti ani am incercat prin toate mijloacele sa-mi pun amprenta culturala asupra oamenilor „de la tara”, cu care am avut contact, insa influenta mea a fost modesta. Mai mult am invatat eu de la ei decat invers, insa o replica mi-a dat de gandit in mod special: „adica vreti sa spuneti ca tot satul nu gandeste bine? De fapt, cei de la oras nu stiu pe ce lume se afla. Traiesc din carti.”

Normalitatea este data de majoritate.

Nu avem nici o sansa sa schimbam o mentalitate, doar punand la zid cativa oameni pe care, intamplator, ii descoperim ca fac fapte reprobabile, in acceptiunea noastra. Daca era vorba de cazuri razlete, da. Dar aici este vorba de comunitati care „asa au pomenit din tata in fiu”. Abuzuri infioratoare se petrec asupra tuturor animalelor, abuzuri pe care nu le voi enumera, pentru a va feri de suferinta pe care v-ar putea-o produce doar gandul la ele.

Cruzimea fata de animale incepe adesea din copilarie, fiind un comportament care mascheaza un sindrom mai vast de violenta reprimata. Oricat de umilit si degradat se simte un copil, tot poate da cu piciorul intr-un caine. Daca acest fapt ii aduce o stare emotionala de bine,  atunci va cauta sa o obtina cat mai des, violenta permanentizandu-se in timp. In functie de problemele pe care le are copilul, aceasta violenta va dobandi o anumita intensitate si va capata anumite forme.  

Agresivitatea fata de animale poate fi un substitut pentru agresivitatea fata de oameni, dar poate fi si un soi de exercitiu care se transforma ulterior in violenta grava. Un studiu efectuat pe 152 de infractori si non-infractori din Kansas si Connecticut a descoperit ca o frecventa extrem de mare a cruzimii fata de animale in copilarie ii caracteriza pe cei mai violenti infractori. Mai mult, situatia familiala a infractorilor agresivi era marcata de violenta. Trei sferturi din infractorii agresivi fusesera in repetate randuri maltratati in copilarie iar 75% din non-infractorii care fusesera maltratati de parinti au recunoscut ca se purtasera crud cu animalele lor. Exista si alte studii care vin in sprijinul asocierii dintre cruzimea fata de animale, cruzimea fata de copii si comportamentul antisocial, iar aceste trei variabile au puterea de a prezice criminalitatea din perioada maturitatii.

Copiii cruzi de ieri sunt maturii de azi, care se distreaza la un pahar de vin si o coada de caine taiata. Copiii cruzi de azi, ce vor deveni maine?

Citeste si... www.confident-consult.ro/news/nu-volentei-asupra-femeilor