NU violentei asupra femeilor!
Ma fascineaza ochii fardati cu bun gust, care pun in evidenta stralucirea lor, insa intotdeauna ma apuca o furie surda cand vad ochi „fardati natural”. O furie care nu poate fi compensata doar prin participarea la marsuri de protest pentru prevenirea si combaterea violentei asupra femeilor. Este de apreciat atitudinea celor ce semnaleaza continuu flagelul, insa se pare ca degeaba cerem si asteptam ca „legiuitorul” sa ia atitudine. Universul faptelor a fost inlocuit de cel al ideilor iar societatea s-a obisnuit sa fie mintita frumos de catre oamenii politici. Asteptam legi mai dure in acest sens, care ni se promit de ani de zile. Asteptam ca cineva sa ne apere. Astepam... pana cand?!?
Statisticile spun ca una din patru femei a fost agresată fizic sau sexual de catre partener. Anul trecut, in primele noua luni ale anului, peste 130.000 de femei au apelat serviciul de urgenţă 112, pentru a sesiza că au fost victime ale violenţei în familie. În fiecare an peste 200 de femei sunt ucise în urma unor astfel de abuzuri.
Acestea sunt doar datele statisticilor, insa realitatea este mult mai dura. Cunosc femei de la tara, care sunt batute aproape in fiecare zi. Cunosc fete si femei din diverse clase sociale care, deasemenea, periodic sau ocazional sunt „corijate”.
La mine, la Tara Green (acesta este numele casei mele de vacanta din Muntenia si locul in care, fata de oras fiind, mi-am facut „scoala vietii” in ultimii 8 ani, de cand am cumparat-o), femeile au statut de animale iar animalele de plante. Barbatii sunt atotputernici, chiar si atunci cand merg pe trei carari. La inceput plangeam pentru fiecare femeie in parte, cand le auzeam urlete de durere. Pe urma am incercat sa intervin intre ei, sa ii consiliez. Esec total. Ultima incercare de a face ceva a fost sa ma ofer sa le invat pe doamne sa evite si, in caz de necesitate, sa se apere. Culmea, nici una nu a manifestat interes.
Intr-o zi, am avut o discutie „barbateasca” cu un vecin care, atunci cand este beat, isi bate cumplit sotia (adica aproape in fiecare zi) si numai norocul a facut sa nu fie omorata.
- Nea Cutarica, de ce o bati pe tanti?
- Ca ma enerveaza cu gura ei.”
- Pai mata nu o enervezi pe dansa?
- Ea e femeie, trebuie sa taca.
- Dar mata cand vii beat, ai putea sa te mai aperi daca ar da si dansa?
A ras amuzat la ideea mea.
- Hai doamna, terminati cu astea. Cum sa ma apar, cand de-abia merg?
- Pai si atunci dansa de ce sta sa o bati?
- De proasta! Ii place! De ce stau toate femeile cu barbati care le bat? Pentru sex”.
Cu toate ca devenea interesant, n-am dezvoltat subiectul. Nu suntem atat de buni prieteni ca sa ne permitem mai mult si nici nu eram la o sedinta privata. N-am intrebat-o nici pe sotie de ce nu fuge preventiv, cand il vede venind cu chef de cearta, si asteapta mai intai bataia. Tot ce am putut face a fost sa ii dau cateva solutii simple si eficiente despre cum sa-l puna la punct pe impricinat cand o alearga cu cutitul sau bata, in prezenta acestuia. Singura reactie a fost a lui. Dintr-o data a parut tare grabit, a luat-o de mana si a inceput sa o tarasca spre poarta. „Hai acasa, ca avem treaba”. Nu s-a suparat pe mine si, oricum, nimic nu s-a schimbat ulterior.
De ce se intampla atat de des ca femeile sa fie batute? Pentru ca ele accepta, din diverse motive: isi iubesc partenerul si, dupa ultima bataie, ii mai da (inca) o sansa; cred, cu naivitate, ca il pot schimba; nu au un loc de refugiu; au copii cu el etc.
De ce femeile isi asuma inconstient rolul de victime? Raspunsul il putem gasi in analiza copilariei, in analiza personalitatii, la unele persoane fiind chiar o cutuma: „bunica a luat bataie, mama a luat bataie...”.
De ce o femeie nu isi bate barbatul atunci cand o enerveaza (cu toate ca mai exista si exceptii)? Chiar daca veti gasi raspunsuri care sa se refere la calitatea umana a femeilor, gen „ele nu se coboara in asemnea masura”, de fapt nici macar nu le trece prin cap sa aiba o asemenea atitudine. Traditional, femeile sunt „sexul slab” iar barbatii „sexul tare”.
De ce barbatii sunt violenti cu femeile? Din cauza acoolului, a tulburarilor psihice, din cauza personalitatii structurate necorespunzator, a neputintei de a comunica, a complexelor de inferioritate s.a.m.d. Fiecare caz trebuie analizat in parte, insa ca linie generala de perceptie, femeile nu reprezinta un pericol fizic pentru astfel de barbati, fapt ce le permite sa isi dezlantuie agresivitatea in mod necontrolat. De aceea se trezeste cate unul la semafor sa aplice o lovitura sau sa trimita o secretie a glandelor salivare catre o soferita care l-a deranjat in trafic. Cunosc patru femei care au avut astfel de incidente violente si traumatizante si care, in loc sa se gandeasca cum sa riposteze urmatoarea data, traiesc cu teama de a nu repeta experienta.
Voi reveni cu un articol despre solutii de prevenire si autoaparare, insa trebuie retinut ca nu incurajez violenta dar nici impasibilitatea.
Atunci cand victima a ajuns la capatul rabdarii, devine agresor. Inchisorile sunt pline de femei care au fost victimele abuzului domestic ani si ani, pana nu au mai suportat si l-au omorat pe „nenorocit”. Dupa ce atatia ani au fost pedepsite pentru incalcarea unor coduri morale si de comportament inventate ca pretext pentru violenta, sunt pedepsite si de societate. Corect este?!?
Si uite asa ne intoarcem de unde am plecat. Asteptam legi care intr-adevar sa apere femeia de agresiuni, strigam pe strazi dupa ele, insa schimbarea vine din noi, din mentalitatea noastra, din modul nostru de a ne comporta.