Umorul cotidian: Coproprietar auto GPL

Acum trei ani, după ce mi-am luat carnetul de conducere, mi-am cumpărat şi prima maşină, o cochetă full option, puternică şi mare mâncătoare de bani. Intre timp am ajuns la concluzia că domnia are un preţ mult prea mare pentru mine. Cu cât maşina este mai sofisticată, cu atât trebuie să plăteşti mai mult pentru întreţinere şi reparaţii. Ca să nu mai pun la socoteală şi pierderea prin devalorizarea morală. Aşa am început, încet dar sigur, să visez la maşina perfectă: motor mic, cutie hidramată, instalaţie de gaz şi piese de schimb ieftine, care să nu-mi mai creeze şocuri pecuniare. Acum o lună, când a apărut din senin ocazia de a o cumpăra, n-am putut rezista ispitei. 

Mi-am facut pe internet programarea la Biroul de Înmatriculări Auto, iar pe 2 februarie m-am prezentat la ghişeu, la ora înscrisă pe bon. Totul a mers nesperat de rapid şi, în baza cererii verbale şi a contractului de vânzare-cumpărare, s-a stabilit că pe talon va apărea şi numele soţului meu.

După nouă zile de aşteptare, ieri a venit timpul să-mi iau maşina din parcarea DRPCIV (da, in naivitatea mea chiar am crezut ca voi primi placutele de inmatriculare in doua ore, asa cum se afirma oficial!)

Domnul de la birou a verificat datele de identificare de pe cartea mea de identitate cu cele de pe talon, citindu-le cu voce tare, după care l-a pus pe birou şi s-a ridicat să ia numerele. N-am putut să mă abţin să nu arunc o privire, anticipând bucuria de a pleca cu maşina acasă. Numai că o fracţiune de secundă a fost suficientă pentru a vedea că ceva nu era în regulă. Pesemne că din ochii mei se revărsau valuri albastre de uimire, ce riscau să devină un tsunami, pentru că un alt funcţionar, în trecere pe acolo, s-a simţit dator să mă pună la punct, cu duritate.

- Nu vă mai uitaţi aşa, că veţi avea destul timp să-l studiaţi.

- În cer scuze, dar nu inteleg! Cu cine sunt coproprietar? Cu GPL?!?

De la acea distanţă, cele trei litere îmi înţepau retina.

- Da, cu GPL, mi-a confirmat nervos.

Termenii de specialitate şi neologismele abundă în vocabularul meu însă, in acelasi timp, sunt capabilă de a folosi cu multă uşurinţă diverse registre lingvistice, în funcţie de interlocutor. Deseori şoferii, în limbajul uzual, folosesc expresii gen: „mi-am pus GPL”, sau „trebuie sa fac revizia la GPL”, GPL-ul în aceste forme de exprimare fiind un termen ce defineşte toată instalaţia de gaz, per ansamblu. Astfel că automat am folosit aceeaşi exprimare, mai ales după primul schimb de replici.

- Cum, dom’le să fiu coproprietară pe maşina mea cu un GPL?!? l-am întrebat revoltată.

Văzând în mine un factor recalcitrant, a chemat o şefă de birou care, cu un aer dominator şi atotştiutor, s-a aşezat la computer.

- Care este problema? Ce nu vă convine?

- Coproprietarul.

- Da, GPL. Nu este el?

- Cum să fie el?!? Coproprietarul este un OM!!!

I-am spus numele.

- Da, văd. Este trecut aici. Voiaţi să fie trecut ca utilizator?

- Nu, el este coproprietarul. Voiam ca numele lui să fie pe talon.

- Nu GPL?

- Nu.

- Nu se poate. Este suficient că este în baza noastră de date.

- Mai am o maşină pe numele meu şi nu a fost nici o problemă.

Mă gândeam să scot celălalt talon, să i-l arăt, când am auzit o întrebare care m-a lasat cu gura cascata:

- Dar de ce nu vreti GPL?

VCChiar asa! 

- Pentru că vreau un OM! Cel din contract!

- Dar oricum nu puteţi vinde fără domnul...

Absurdul conversaţional atinsese cote maxime. Nu-mi venea să cred că o asemenea discuţie avea loc între oameni sănătoşi mental. De asta credea ea că îl voiam neapărat trecut în talon? Ca măsură de anti-vânzare?!? 

Şi, exact cum maşinuţa mea roşie porneşte pe benzină iar atunci când se încălzeşte, comută automat pe gaz petrolier lichefiat (gpl, adică), aşa şi creierul meu a comutat pe starea „psiholog”. Instantaneu am reuşit să privesc întreaga situaţie cu detaşare. Aveam plăcuţele de înmatriculare iar talonul era deja în faţa mea, pus în ideea în care, dacă aş fi citit absolut tot ce scria în dreptul coproprietarului, aş fi fost convinsă că este corect. I-am privit pe cei trei şi i-am evaluat. Unul încerca să-şi facă de lucru cu nişte hârtii, ca să nu mai fie implicat, celălalt asista nedumerit, pe când doamna şefă era depăşită, neînţelegând de ce eram atât de refractară. Şi, tot ca de obicei, mi-am proiectat rapid toate variantele posibile de rezolvare a situaţiei, făcând la fiecare balanţa dintre avantaje şi dezavantaje. Categoric, nu eram pe calea cea bună, dacă nu voiam să plec acasă pe jos, pentru a treia oară. Şi nu, nu voiam.

Mi-am strâns rapid hârtiile şi, fără nici un fel de explicaţii, am salutat politicos şi m-am făcut nevăzută în mulţime, lăsându-i pe toţi cu gura căscată de schimbarea mea bruscă de atitudine.

Şi uite aşa eu şi GPL-ul meu am devenit fericiţii posesori ai unei coreene originare şi originale.

 

P.S. După ce am trecut de faza iniţială de respingere, aseară am scos actele „coproprietarului”, ca să le studiez, pentru a şti cu cine am de-a face pe viitor. Şi, surpriză: el nu este el! Conform documentelor, în portbagaj se află Tomasetto. Atunci... cine şi unde este acest Marini?!? Dacă îl vedeţi, anunţaţi-l că nu vede de la mine nici o picătură de gaz. Să mă reclame la cei ce i-au drept asupra maşinii mele! 

 

** Pentru a înţelege ce şi de ce ni se întâmplă ceea ce ni se întâmplă, este bine să ne obişnuim să vedem situaţiile şi din partea opusă nouă.

De ce trei oameni maturi, educaţi şi aparent echilibraţi mental, erau atât de şocaţi că nu vreau ca un GPL, care îşi are sălaşul în portbagaj, să fie coproprietar cu mine? 

Tendinţa ar fi să-i catalogam ca fiind idioţi sau într-un fel asemănător, însă dacă reanalizăm o secundă toată povestea, poate ca ne vom da seama unde s-a strecurat neînţelegerea.

Pe talon scrie:

"COPROPRIETAR

INST. GPL Marini REZ. Olimpik 55 L"

Eu am citit, aşa cum este firesc: „Instalaţie GPL Marini rezervor Olimpik 55 litri” însă, din păcate, am folosit până la final jargonul, crezând că şi ei îl foloseau, când se refereau la GPL. Corect din partea mea ar fi fost să le spun clar şi răspicat, ca sa nu existe nici un fel de neintelegere, că este dreptul meu cetăţenesc să nu vreau să-mi împart bunurile cu un obiect, in speta o o instalaţie de gaz (!).

De cealaltă parte, este posibil ca „traducerea” lor sa fi fost: „Institutul GPL Marini”, prescurtarea fiind aceeaşi atât pentru instalaţie cât şi pentru institut („inst.”). Altă explicaţie n-am.  

Oricum ar fi, doar Caragiale îşi mai putea imagina asemenea situaţie!

  

 

Newsletter

Vreti sa fiti anuntat cand apar noi articole pe site?