Şabloane de gândire

A trecut şi sǎrbǎtoarea de Paşte şi viaţa şi-a reluat cursul normal. Oare, pânǎ la Crǎciun, vom uita sǎ fim mai buni, mai generoşi, mai iertǎtori  şi cu sufletul plin de luminǎ? De ce doar în preajma sǎrbǎtorilor cǎpǎtǎm brusc calitǎţi strict umane şi facem paradǎ cu ele? Zilele acestea cu toţii am auzit o mulţime de îndemnuri cǎtre bunǎtate de la oameni care nu sunt deloc buni cu ceilalţi, îndemnuri spre iertare, de la oameni care nu sunt iertǎtori, îndemnuri cǎtre generozitate, de la oameni zgârciţi.

V-aţi gândit vreodatǎ cǎ de multe ori clişeele pe care le auzim, mai ales în zile de sǎrbǎtori religioase, ne dicteazǎ linia de conduitǎ în viaţǎ, dar ne şi programeazǎ pentru dezamǎgire? Astfel, credem cǎ dacǎ suntem generoşi, Dumnezeu ne vede şi ne dǎ cu dobândǎ înapoi. Credem cǎ, dacǎ facem o urare de bine cuiva, Dumnezeu ne va apara (prin extensie) şi pe noi şi chiar ne va rǎsplǎti. Sau dacǎ mergem la morminte sfinte si pupam cruci sau ne ducem la bisericǎ şi stǎm în genunchi pe podeaua rece sau pe covoarele pline de praf şi sǎrutǎm mâini de preoţi şi icoane pline de bacili, ne arǎtǎm adoraţia faţǎ de EL iar, la schimb, ni se vor împlini dorinţele. Credem cǎ dacǎ purtǎm un mǎnunchi de talismane şi un portofel de iconiţe suntem apǎraţi de rele. Credem cǎ dacǎ respectǎm tot ceea ce învǎţǎm de la oameni care au avut succes în viaţǎ, şi noi vom fi în stare sǎ ne rezolvǎm cu uşurinţǎ toate problemele vieţii. Şi cu toate cǎ ne supunem acestor reguli, nu de puţine ori constatǎm cǎ „viaţa este nedreaptǎ” sau ajungem sǎ ne întrebǎm „de ce mie sǎ mi se întâmple asta, eu care nu am fǎcut nici un rǎu nimǎnui?”

În ciuda acestei abundenţe de soluţii pentru a fi fericiţi, gradul de nefericire şi depresie a populaţiei a ajuns la un nivel alarmant. De ce?

Unul dintre rǎspunsuri este cǎ ne lǎsǎm manipulaţi şi, dintr-o lene inexplicabilǎ, refuzǎm sǎ mai gândim. Luǎm „de bune” gândurile şi ideile alora şi, dacǎ ni se par cǎ „sunǎ bine”, ni le însuşim şi, eventual, le dǎm mai departe. De curând am vǎzut pe internet o reclamǎ cu îndemnuri spre iertare şi bunǎtate, alǎturi de o fotografie a unui domn ce emana siguranţǎ de sine si prosperitate. Am crezut cǎ este un formator în dezvoltarea personalǎ însǎ era candidat la o primǎrie! Ce legǎturǎ are iertarea cu primǎria?!?

Nu încerc sǎ distrug credinţe, pentru cǎ fiecare îşi trǎieşte propria viaţǎ aşa cum crede de cuvinţǎ şi pânǎ la urmǎ nu conteazǎ drumul pe care mergem, ci unde ajungem la final. Pentru unii, ritualurile / gândurile pomenite în rândurile acestui articol sunt cele care le-au dat noi puteri „de a se reinventa”, însǎ pe alţii i-a dus la capǎtul puterilor, atunci când au constatat cǎ nu au efectul scontat. De aceea, eu doar pun întrebǎri sau abordez idei de la care fiecare poate porni cu  propriul raţionament.

Şi pentru cǎ astǎzi am abordat tema clieşeelor, vǎ voi reţine atenţia cu alte câteva, luate de pe internet.

* „Tu nu poţi primi decât ceea ce dǎruieşti. Dacǎ dǎruieşti pozitivitate, primeşti automat pozitivitate. Dacǎ dǎruieşti negativitate, primeşti automat negativitate.”

Îmi place cum sunǎ, dar în viaţa realǎ de multe ori primeşti fix invers decât dai. Cǎ altfel nu ne-am mai mira „de ce mie!”. Demult, pe când citeam tot ce îmi pica în mânǎ fǎrǎ prea mult discernǎmânt, despre spiritualitate, religie şi filozofie, şi eu credeam cǎ sunt apǎratǎ de gândurile şi faptele mele pozitive şi nimic neplǎcut nu mi se va întâmpla. Numai cǎ experienţa şi cunoaşterea m-au învǎţat cǎ nu poţi trǎi într-un glob de cristal, la adǎpost de „rǎutatea lumii”, iar rǎsplata cea mare pentru conduita spiritualǎ este promisǎ pentru "viaţa de dincolo de nori".  

* „Pǎcatele pǎrinţilor se transmit copiilor.”

Este unul dintre cele mai periculoase clişee, adânc înrǎdǎcinat în cultura noastrǎ. Nu de puţine ori am vǎzut persoane trecute de a doua tinereţe, care au acumulat multe întâmplǎri negative şi dezamǎgiri de-a lungul vieţii şi care şi le explicǎ ca provenind de la pǎrinţi. Remediile cele mai des întâlnite, pentru a scǎpa de acest blestem, este calea bisericii, a rugǎciunii sau a vrǎjitoarelor. Sigur se vor gǎsi unele persoane care sǎ spunǎ cǎ aşa ceva este scris în biblie, însǎ - în Ioan (9) – citim cǎ Isus a fost întrebat de cǎtre ucenici: „cine a pǎcǎtuit: acesta sau pǎrinţii lui cǎ s-a nǎscut orb?” iar Isus a rǎspuns: „Nici acesta n-a pǎcǎtuit, nici pǎrinţii lui ci aceasta este pentru ca sǎ se arate în el lucrǎrile lui Dumnezeu.” Desigur, este mult mai simplu sǎ facem un transfer de vinovǎţie asupra altcuiva decât sǎ ne asumǎm propriile erori sau ne acceptǎm destinul aşa cum este dat.

* „Toate lucrurile pe care le doreşti te doresc la randul lor! Banii te doresc. Sǎnǎtatea te doreşte. Fericirea te doreşte.”

N-am întâlnit pe nimeni care sǎ îşi doreascǎ sǎ fie bolnav, sǎrac şi nefericit, însǎ ştiu oameni marcaţi de filmul „The secrets”, care de ani şi ani de zile viseazǎ non-stop la mǎrire şi bogǎţie, astfel cǎ au uitat sǎ mai trǎiascǎ.

Înţelegerea, înţelepciunea, iubirea necondiţionatǎ, lumina, puterea ... toate se aflǎ în noi. Iar ca îndrumar pentru o viaţǎ care sǎ ne asigure fericirea, atât aici cât şi „dincolo”, hai sǎ luǎm Noul Testament. Dacǎ nu existǎ viaţa veşnicǎ promisǎ de Isus, n-am pierdut nimic cǎ am avut puterea de a ne deosebi de cei din jur prin gânduri şi fapte, dar dacǎ existǎ, vom fi câştigat totul!