Parinti si copii - Fetita toamnei
De curand am cunoscut o fetita cu un pronuntat aer de copil-problema. Aveam mai multe pachete si m-am oprit pe o banca, unde aceasta se juca. Ne-am imprietenit rapid, astfel ca in scurt timp a scos un pachet de carti, din care a ales cu grija un cartonas cu un pokemon hidos. “Asa arati tu. Uite, seamana cu tine”. Era evident ca "facea misto”, asemanarea pe care o vedea ea nefiind absolut deloc magulitoare pentru mine. O fractiune de secunda m-a descumpanit. “Ce copil! Sunt mai mare decat ea cu 35 de ani. Ar trebui sa imi arate respect!”
Oare?! De ce? Doar pentru ca sigur sunt mai in varsta decat mama ei? Faptul ca imbatranim, este un dat si nu o calitate ce merita respect.
In timp ce ma gandeam ce reactie sa am, fetita ma privea cu zambet provocator. Parea sigura ca a reusit sa ma supere si acest lucru era un motiv de satisfactie profunda pentru ea. Am privit-o fix catreva secunde, cu ochii duri ca otelul, dupa care i-am luat pachetul de carti si am ales si eu o cartonas cu imaginea ei.
Datorita acestui gest simplu, am avut parte de o experienta de neuitat: pentru un timp, cei 35 de ani ai mei in plus au disparut ca un fum. Am ras cu gura pana la urechi amandoua, incercand sa gasim asemanari intre noi si hidoseniile alea, dupa care ne-am maimutarit, stalcindu-ne numele una alteia sau gasindu-ne defecte. Ea era cea care dadea tonul la rautati, dar nici eu nu ma lasam mai prejos, fiind atenta totusi sa nu o depasesc. Si, pe cand ne distram mai copios, dintr-o data s-a apucat sa imi povesteasca despre viata ei, despre cat suferea dupa un pisoi ce il dadusesera parintii deoarece nu aveau casa si se mutau mereu, despre certurile dintre rude, despre colegii care nu o placeau… Era dureros de maturizata si am avut acut senzatia ca discut cu o femeie de-o varsta cu mine. Am conversat cu toata seriozitatea si empatia despre problemele ei. Daca pana atunci eu fusesem egala ei prin atitudine comportamentala, de data aceasta ea era egala mea, prin problematica de viata. La despartire, dupa ce isi reluase tolba cu sageti otravite si isi recapatase starea de veselie bascalioasa, ne-am promis sa ne revedem. Marea mea surpriza a fost cand, dupa cativa pasi, a aparut langa mine, oferindu-se sa ma ajute cu pachetele pana acasa. Voia sa mai stam putin impreuna. De atunci nu am mai revazut-o, cu toate ca mereu ma uit dupa ea. Pesemne ca s-au mutat iar.