Iubire, bibelou de portelan
Motto: „O mare durere e sa iubesti, o mare nenorocire sa scapi de aceasta durere” - Ion Luca Caragiale
V-ati gandit vreodata cum se face ca, atunci cand ne indragostim cu pasiune de cineva, suntem in stare sa facem cele mai nebunesti lucruri pentru el/ea , fara sa ne pese de consecinte sau de ce spun ceilalti? Traim cele mai minunate si inaltatoare sentimente si ni se pare ca suntem incredibil de norocosi ca am intalnit acea persoana. Numai ca nu de putine ori, dupa un timp, totul ni se pare a fi fost un foc de paie, din care nu a mai ramas decat dezamagirea. Unde a disparut fericirea noastra? Unde a disparut omul de care ne-am indragostit ? Unde sunt sentimentele pe care le-am avut?
Pentru a intelege mai clar ce ni se intampla, voi apela la descrierea facuta de Stendhal acestui proces psihologic, pe care l-a numit cristalizare. „O creanga banala, aruncata in salina din Salzburg este scoasa dupa un timp acoperita toata de cristale, scanteietoare ca o bijuterie”. Prin analogie, aceasta este imaginea a ceea ce ni se intampla atunci cand ne indragostim. Un om obisnuit pare minunat deoarece toate visurile, gandurile, dorintele noastre tind sa se „cristalizeze” pe obiectul pasiunii. Nu mai suntem in stare sa gandim obiectiv si absolut tot ce tine de acea fiinta ni se pare minunat. Rade mult? Este o persoana vesela, care ne va insenina viata. Are gropite in obraji? Este dulce si seducatoare. Este certareata? De fapt, stie sa-si impuna punctul de vedere. Este lenesa? Nicidecum! Isi cunoaste propria-i valoare si se respecta s.a.m.d.
Din pacate, odata cu trecerea timpului, „cristalele” incep sa cada unul cate unul, pe masura ce ne dam seama ca aspectul, reactiile, comportamentul persoanei respective, nu sunt pe masura asteptarilor noastre. De multe ori, trezirea la realitate se face dureros, avand tendinta de a trece in extrema cealalta, de a devaloriza complet persoana care ne-a inselat asteptarile si chiar de a dezvolta sentimente negative. Dar, oare, cine este de vina pentru ca noi ne-am indragostit? Am fost sedusi cu rea intentie? Ni s-au facut vraji? Sau, de fapt, am fost blonavi psihic?
Se pare ca ultima varianta ar fi cea corecta, conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii care a decis ca dragostea este o boala ce provoaca dependenta, la fel ca drogurile, alcoolul si jocurile de noroc. Tot potrivit acestui for medical, simptomele acestei maladii constau in ganduri obsesive fata e o alta persoana, schimbari bruste de dispozitie, mila fata de sine, insomnie, acte impulsive, dureri de cap si chiar reactii alergice.
Daca vorbim strict de starea de a fi indragostit si nu facem confuzie intre termeni (a fi indragostit nu este egal cu a iubi), uneori aceasta poate trece de pe o zi pe alta, daca nu s-a acordat timp de cristalizare - de exemplu, astazi credem ca fiinta adorata este Zana cea Frumoasa iar a doua zi dimineata, cand o vedem nemachiata, ne trezim cu Baba-Cloanta-Cotoroanta, fapt ce face sa uitam instantaneu gandurile avute anterior. Alteori, aceasta stare poate dura o perioada mai indelungata, insa specialistii mexicani considera ca limita maxima este de patru ani, din motive fizice.
Totusi, modul in care ne este marcata viata de dupa despartirea de persoana de care am fost indragostiti, este particular. Uneori ramane doar o amintire frumoasa insa, alteori, cu cat investitia afectiva si dezamagirea au fost mai mari, cu atat si suferinta este mai mare si ne va marca comportamentul viitor in relatiile cu ceilalti.
Si, pentru ca este mult mai usor sa previi decat sa vindeci, am sa dau niste sugestii pentru cei ce inca au mintea limpede, neatacata de ravasitoarea "boala".
Daca nu cautati in mod special sa retraiti euforia creata de aceasta stare, luati-va masuri de precautie! Atunci cand cunoasteti pe cineva care se pare ca este compatibil intr-un mod aproape magic cu dv., incercati sa treceti dincolo de aparente. Chiar daca nu credeti ca, odata ce va veti indragosti, va veti imbolnavi mintal (!), o anumita perceptie eronata a realitatii tot veti avea.
Cand ceva este prea frumos sa fie adevarat, verificati! Nu celalalt este vinovat ca va indragostiti de el, ci dv. pentru ca va lasati inselat de propriile iluzii. De exemplu, in caz ca vi se pare ca este atent la tot ce ii spuneti si va soarbe din priviri, n-ar strica sa aflati, delicat, daca nu cumva este miop. Cu toate ca pare amuzant, nu este exclus.
Analizati in mod obiectiv persoana pe care tocmai ati cunoscut-o si incercati sa-i descoperiti atat calitatile cat si defecte. Daca dupa aceasta analiza, o mai doriti langa dv. si va asumati faptul de a avea incredere in ea, nimic nu poate fi mai frumos decat trairea unei efemere stari de nebunie. Iar cand va trece, veti ramane cu iubirea ce va va lega sufletele.