DE VORBA CU NOI, DESPRE NOI: Suferinta mintii si a sufletului

Depresia este o afectiune medicala foarte serioasa, cu consecinte devastatoare, ce poate afecta pe oricine, oricand. Da, pe mine, pe tine, pe noi!

Cauzele ei pot fi endogene, din interiorul organismului, boala putand fi declansata de un dezechilibru biochimic, sau poate avea cauze exogene, din afara noastra, ca un raspuns extrem al psihicului la problemele ce apar din mediul inconjurator (traume, stres etc.).

Pe langa cei care sunt deja bolnavi, milioane de oameni se afla in stare de risc, din cauza nemultumirilor personale sau a viziunii distorsionate pe care o au asupra vietii. Asa se face ca oameni plini de succes, cu situatii materiale infloritoare, aleg sa se sinucida, considerand ca aceasta este singura modalitate de a pune punct suferintei psihice.

In loc sa ne inspaimante aceasta realitate si sa gasim solutii viabile preventive,  alegem sa ne dezicem de ea, ca si cum noi am fi invincibili, ignorand avertismentul ca aceasta maladie va deveni foarte curand a doua cauza de dizabilitate la nivel mondial, dupa afectiunile cardiovasculare.

Haideti sa luptam impotriva depresiei si sa facem impreuna primul pas catre obtinerea unei stari constante de sanatate a mintii si a sufletului, analizandu-ne cu umor si detasare viata noastra de pana acum, identificand vulnerabilitatile gandirii noastre, incercand sa fim onesti, atat cu noi cat si cu cei din jur (indiferent daca le convine sau nu) si, la nevoie, chiar schimbandu-ne modul de a privi lumea si viata.

Cu ipocrizie, ne miram de actul final al celor înfrânţi si, in timp ce problemele care ne afecteaza, de orice natura ar fi acestea, capata o importanta covarsitoare in ochii nostri, incepem sa dezvoltam o stare extrema de insensibilitate la problemele semenului. Am vazut, cu stupoare, cum o doamna si-a anuntat intentia suicidara pe facebook si, in scurt timp, a primit mai multe like-uri decat oricare postare a dansei de pana atunci. Intr-adevar, se putea si mai mult, pentru a fi dezumanizati compet: au lipsit indemnurile de incurajare, cat si mentiunea de a nu uita sa transmita live ultimele clipe!

Si totusi, de-a lungul timpului, societatea umana nu a fost in mod covarsitor depresiva, cu toate ca a trecut prin prefaceri catastrofice din cauza bolilor cumplite, precum ciuma si holera, din cauza foametei, din cauza razboaielor, cu tot pachetul de orori pe care le aduc acestea si la care nu meditam decat in mod superficial...

Sa luam lagarele de concentrare din al II-lea Razboi Mondial. Barbatii au fost despartiti de femei si copii, iar mamele au fost despartite de pruncii lor. Toti prizonierii vedeau flacarile si simteau mirosul de la crematoriile care functionau zi si noapte, si toti stiau ca acolo se ardeau oameni si ca exista riscul sa fie chiar cei dragi lor. De ce nu au devenit cu totii depresivi, cand viata era cumplita iar teroarea mortii era maxima?

Oscar Schindler (dupa povestea vietii sale s-a facut un film foarte bun, „Lista lui Shindler”, cu Liam Neeson, insa va recomand si cartea) a fost un neamt care si-a cheltuit averea pentru a cumpara evrei din lagar, oferindu-le sansa sa munceasca in fabricile sale, in cursul zilei. Acesti oameni, care traiau doar cu putin mai bine decat semenii lor, seara reintorcandu-se in iad, in loc sa se sinucida, au ales sa se bucure de moment si sa faca dragoste, una dintre femei chiar ramanand insarcinata. Dupa razboi, toti s-au bucurat de sansa de a supravietui, au avut familii, copii, nepoti, iar multi dintre ei au dezvoltat afaceri infloritoare.

Si atunci, ce este in neregula cu noi atat de rau incat ne doare sufletul?!? De ce, cand traim cele mai sigure si prospere vremuri, din punct de vedere material si intelectual, noi suntem atat de tristi?!?

Nu cumva am devenit atat de grabiti sa obtinem totul, acum, incat nu mai acordam bucuriei si sperantei timp?

Privind in urma, ma intreb daca nu cumva democratia, obtinuta in 1990, era infestata cu idei motivatoare otravite, care ne-au fost repetate de atatea mii si mii de ori, incat au ajuns sa ne schimbe atat mentalitatea cat si modul de a ne raporta la mediu si viata.  

Una dintre aceste idei periculoase, care a fost folosita initial pentru a exacerba dorinta noastra de cumparare si care ulterior a fost extrapolata in toate domeniile vietii, este aceea ca toti suntem indreptatiti sa obtinem ceea ce dorim „acum”, si asta doar pentru simplu fapt ca „meritam”.  Cu alte cuvinte, meritul nostru a devenit un drept „sine qua non”.

Faptul ca am fost incurajati sa credem ca suntem speciali si meritam sa obtinem totul cu cea mai mare usurinta, ne-a dus in imposibilitatea de a nu mai sti sa ne multumim si cu putin, iar atunci cand ni se implineste o dorinta, in loc sa savuram cat mai mult bucuria realizarii ei, imediat ne punem pe proiectat o alta, intrand din nou in starea de nerabdare si incordare pe care o aduce asteptarea. Totul trebuie sa se intample fix cand si cum dorim, altfel ne vom simti foaaarte nemultumiti.

Cu toate ca exista numeroase filozofii care sustin contrariul, va spun din experienta: puterea mintii si rugaciunile nu sunt suficiente pentru a transpune gandurile noastre in realitate!

Pe parcursul vietii, am intalnit nenumarati oameni care afisau o stare de optimism exacerbat, total in antiteza cu realitatea pe care o traiau, si care aveau o incredere oarba in viitorul lor frumos si norocos. Credeau, cu toata fiinta lor, ca este suficient doar sa iti doresti, sa iti imaginezi ca ai un lucru si sa te porti in consecinta, iar acesta se va materializa, Universul rasplatindu-ti concentrarea. Multi dintre ei au dezvoltat o stare depresiva cronica, suparandu-se pe Viata care nu „i-a ajutat, pentru ca ei meritau!

Este bine sa ne dorim, speranta fiind cea care ne lumineaza si coloreaza viata, insa nu este deloc bine sa devenim nerealisti. In cartea care a fascinat milioane de oameni, „The secret”, autorul povesteste cat de mult si-a dorit o masina si cum a primit-o in scurt timp, doar cu ajutorul puterii mintii sale. Nu contest ca, ipotetic vorbind, se poate intampla si acest lucru (!), insa categoric nu toti avem aceeasi capacitate de concentrare, astfel ca visul sa se implineasca exact. Si, in acest caz, cine va fi de vina pentru ca noi nu vom fi fericiti?

Va voi da un exemplu din viata mea. Pe cand eram in clasa a III-a, mi-am dorit din tot sufletul sa-mi rup mana dreapta ca sa devin populara iar baietii sa imi deseneze pe gips, sa nu-mi mai pot scrie temele si sa nu mai fac deloc curat in casa. La un moment dat, pentru ca am alunecat pe scari si mi-am fracturat capul radial al cotului drept, am capatat un ditamai gipsul, tocmai bun pentru dedicatii nemuritoare, care mi-a imobilizat complet mana. Cu toate ca visul meu devenise realitate pana in cele mai mici detalii, am fost foarte suparata din cauza acestui handicap mult dorit, deoarece exista un „mic” decalaj intre data cererii si cea a intamplarii: aveam 40 de ani iar in acea perioada tocmai imi schimbam casa! Gipsul a ramas curat iar eu a trebuit sa invat urgent sa fac absolut toate treburile cu mana stanga, inclusiv sa scriu. In loc sa-mi plang de mila (mai mult decat un simplu rasfaţ), am constientizat oportunitatea de autodepasire pe care intamplarea mi-o oferise si am transformat totul intr-un joc, care a continuat si dupa vindecarea fracturii. Cu exercitii constante, am reusit sa devin ambidextru, adica imi folosesc ambele maini cu aceeasi usurinta, fapt ce imi prinde foarte bine in viata de zi cu zi, tinand cont ca am perioade in care ma accidentez mai repede decat pot sa ma vindec. :)

Este normal ca, fiind bombardati de mii de informatii cotidiene, sa adoptam  idei noi prin simpatia faţă de transmitător, şi nu prin cenzura propriului creier, insa, de multe ori, este suficient doar putina raţiune, pentru a ne trezi din raul pe care ni-l facem singuri. 

TIPS: 

* Timpul Universului nu coincide cu timpul nostru, astfel ca uneori implinirea dorintelor ar putea deveni sursa de suferinta, in loc de bucurie. Nu degeaba se spune: „Ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea sa ti se intample!”

* Doar cu puterea mintii nu putem cumpara nici macar o paine, dar sa ne imbogatim. Trebuie sa descoperim si celelalte conditii esentiale, pentru ca imaginatia sa fie transpusa in realitate.

* Daca asteptam „recompense” de la Viata, numai si numai pe baza meritului ca existam, va trebui sa ne luam si un scaunel, ca sa nu obosim stand la coada si asteptandu-ne randul. Toata lumea vrea, daca se da pe gratis!

* Putem proiecta zeci de dorinte, care de care mai fantastice, atat timp cat constientizam in ce masura acestea pot deveni realitate si, in acelasi timp, nu uitam sa apreciem si sa ne bucuram de ceea ce avem deja. 

Recomandare: "DE VORBA CU NOI, DESPRE NOI: Daca de lume ne putem ascunde, de noi nu avem unde"  https://www.confident-consult.ro/news/de-vorba-cu-noi-despre-noi-daca-de-lume-ne-putem-ascunde-de-noi-nu-avem-unde/