A fi domn e o intamplare, a fi om e lucru mare
S-a dus Craciunul. S-a dus si Revelionul si, odata cu el, si atmosfera magica, cu veselie si bunatate, ce ne cuprinsese pe toti. Asa cum ne lepadam hainele de sarbatoare, asa ne lepadam si de dorinta de „a fi mai buni” si redevenim ceea ce suntem de fapt.
Ieri am picat din sferele inalte de fericire in care am plutit in ultimele doua saptamani, in clinchet de clopotei, direct in realitatea nemiloasa, si asta prin simpla deschidere a televizorului. Un secretar de stat la Ministerul de Finanțe explica de ce persoanele care timp de șase luni nu au avut niciun venit trebuie sa plateasca 57 de lei pe lună, pentru asigurarea de sanatate, adica 5,5% din salariul minim brut pe economie. ” Cum poți sa zici
Analistii politici s-au concentrat cu discutia pe analiza „gafei” facuta de respectivul domn, „jignind persoanele cu venituri mici”, concluzia fiind sa-i mai dam o sansa, „ca asa e bine la inceput de an”. Dezamagitor.
Pana nu invatam sa nu ne mai lasam impresionati de ambalaj ci de continut, nu avem nici o sansa sa ne imbunatatim viata. Nici social, nici personal. Ne pozitionam in postura de victime sigure. De fapt, domnul avocat specializat pe fiscalitate, prin cuvintele sale „neinspirate”, a aratat ca este rupt de realitate, ceea ce este mult mai grav. Considera ca nu exista romani cu adevarat foarte saraci, ci doar romani mincinosi si evazionisti. Asa ca isi face treaba de a gasi solutii legale in a colecta si mai multi bani de la populatie, cu sange rece, neinteresandu-l vietile pe care le afecteaza prin deciziile sale. Cei ce NU au ajutoare sociale, indemnizatii de somaj sau de cresterea copilului, venituri din activitati agricole etc. (adica efectiv nu au nici un venit) sunt obligati sa plateasca!
Poate ca vi se pare ca 57,75 de lei / lunar este o suma foarte mica, insa pentru multi dintre cei 4,3 milioane de romani ce traiesc in case de chirpici, cu toaleta in curte, poate face diferenta intre supravietuire sau foame. Taxa de 693 lei pe an este cumplita, mai ales pentru cel ce nu are venituri sigure.
Deoarece „e greu bogatului sa creada saracului”, invit pe toti cei cu putere de decizie si dornici de a lua contact cu realitatea necosmetizata, sa vina la casa mea de vacanta, unde pot face legatura atat cu natura cat si oamenii din sat. Am o curte de 5.000 mp., adica suficient spatiu de cazare (natura nu se admira de pe geam ci din mijlocul ei).
Si, pentru ca o componenta a preocuparii mele cotidiene este de a ajuta oamenii sa inteleaga viata, atat in ansamblul ei cat si in mod particular, va voi spune care este de fapt realitatea rurala si de ce aceasta nu poate fi declarata la fisc.
Banii la tara sunt putini si se cheltuie pe mancare, pe impozite si facturi. Batranii mai au cate o pensie amarata din care mai dau si copiilor lor, insa foarte multi tineri nu au nici scoala ca sa se poata angaja la oras, nici somaj, nici alocatii. Muncesc cu ziua, din cand in cand, pe unde se iveste, in schimbul banilor, a alimentelor sau a bauturii, in functie de noroc. Iar unii dintre ei, atunci cand nu isi gasesc de lucru sau nu le convine oferta de pe piata muncii, si totusi sunt in putere si foamea ii chinuie, intr-adevar, vaneaza. Pasari, porci, capre etc. Prin curtile vecinilor. Ar fi culmea sa nu recunoasca la politie, dar sa declare furtul la ANAF!
Si, chiar daca se pare ca multi nu stiu de existenta ei, mai exista o categorie foarte amarata de oameni, care aproape ca traieste exclusiv din mila altora, de pe o zi pe alta, aceasta intalnindu-se atat in mediu rural cat si urban. Din aceasta categorie fac parte oamenii fara un acoperis deasupra capului, sau care locuiesc in conditii inimaginabile pentru secolul XXI, si pe care ii putem vedea, chiar si in capitala, cautand prin cosurile de gunoi orice se poate recicla sau care este comestibil. Nu de putine ori i-am vazut cum, din cauza foamei, au mancat pe loc ce au scos din tomberon. Poate ca de acum, inainte de a baga ceva in gura, din gunoi, ar trebui sa se gandeasca ca 5,5% revine fiscului.
Fiind la inceput de an, trebuie sa gandim pozitiv, „ca sa atragem norocul”, si sa vedem partea plina a paharului: este un lucru bun ca sunt obligati toti romanii, fara discernamant de selectie (!), sa plateasca contributiile la sanatate. Saracii nu vor mai lua medicamente ieftine „dupa ureche”, pentru ca nu vor mai avea bani pentru ele, iar in cazurile grave, cand vor ajunge la spital, se vor insanatosi beneficiind doar de consult. Sau nu.
Si sa ne mai rugam sa fim sanatosi, sa avem putere de munca si bani de taxe si impozite, mai ales pentru faptul ca avem o clasa conducatoare care trateaza populatia precum trateaza ciobanii oile: le tine in turma si le mulge. Iar cand nu mai dau lapte…. UPS!