Fericirea nu este în viitor. Este în felul în care trăiești azi.

O poveste reală despre fericire, manipulare emoțională și puterea de a trăi în prezent.

autor si creator de conţinut: Marie-Luisa Beldiman

Fericirea este un subiect despre care vorbim mult, dar pe care îl înțelegem surprinzător de puțin. Iar întrebarea "Ești fericit?" spune adesea mai multe despre cel care o pune decât despre cel care răspunde. 

Pe vremuri, lucram la o linie de help line, unde ofeream consultații psihologice telefonice pentru cei care aveau nevoie de o îndrumare urgentă. În aceeași încăpere se aflau și cei care ghiceau în tarot, unii dintre colegi devenind, între timp, persoane cunoscute în domeniul paranormalului și invitate deseori în emisiuni TV, inclusiv persoana din povestea mea. A fost o experiență atât interesantă, cât și folositoare, având cazuri din toate domeniile psihologiei. În fiecare zi mă confruntam cu alt gen de probleme, la care trebuia să găsesc cea mai bună rezolvare într-un timp cât mai scurt, clientul fiind taxat la minut.

Într-o zi am intrat în tură cu câteva minute mai târziu și nu mică mi-a fost mirarea și revolta când am văzut un coleg de la secția de divinație la telefonul meu. Total absorbit de ceea ce făcea, nu mi-a acordat nicio atenție, așa că nu mi-a rămas decât să asist neputincioasă la conversație. Doamna în cauză voia un sfat legat de o anumită problemă, însă colegul avea propriul obiectiv ideatic, pe care îl urma cu îndârjire.

"Nu se poate să fie așa cum spuneți dvs. Orice om este rău, numai că știe să‑și ascundă adevărata față. Enervați‑l zi de zi, timp de o săptămână! Cum? Nu se enervează? Atunci îmbătați‑l bine și o să vedeți cu ce monstru locuiți în casă."
Nu, nu este banc și cred că ți-ai dat seama că "monstrul" era soțul doamnei, care, bănuiesc, a fost total bulversată de părerea "psihologului" de ocazie.

Mi-am adus aminte de întâmplarea cu pricina deoarece în ultimul timp am fost întrebată de cel puțin cinci ori: "Tu ești fericită?" Iar atunci când am răspuns afirmativ, din tot sufletul, interlocutorii mei au devenit sceptici și au încercat să găsească argumente pentru a-mi demonstra că nu este adevărat (!). Și, culmea, nimeni nu a fost curios să afle motivele mele de fericire și cum am ajuns la această stare, chiar dacă până acum am acumulat experiențe cât pentru trei vieți, care de care mai dinamice.

Devenind mai atentă, am constatat că, de fapt, întrebarea legată de fericire este pur retorică și folosită în mod manipulator, mai ales ca introducere în prezentarea propriei oferte. "Nu ești fericită? Trebuie să îți resetezi energia și să atragi norocul și abundența. Hai să muncim împreună la asta." Sau: "Mergi cu mine la Mormântul Sfânt al lui… și sigur ți se vor împlini toate dorințele."

Dar, ce este fericirea? 

DEX‑ul o definește ca fiind o stare mentală de bine, caracterizată de emoții pozitive sau plăcute, de la mulțumire la bucurie intensă. Filozofii și scriitorii redau aceeași idee în cuvinte înșiruite cu tâlc, însă puțini dintre noi sunt cei care stau să mediteze asupra lor mai mult timp decât le-ar lua să dea un simplu "like".

Și totuși, cert este că toți ne naștem, trăim și murim alergând după fericire. În viața de zi cu zi, legăm acest sentiment de atingerea unor obiective personale, cum ar fi întâlnirea iubirii, obținerea unui job bun sau a unei mari sume de bani, o căsătorie, nașterea unui copil… însă, pe când aceste evenimente se întâmplă, în loc să le conștientizăm și să ne bucurăm de ele, deja avem în minte alte țeluri spre care tindem. 

De fapt, toate acțiunile noastre sunt canalizate pentru obținerea acestei stări efemere, aceasta devenind singurul scop în viața noastră, de la naștere până la final.

Ai observat că, la întrebarea "Ce îți trebuie ca să fii fericit?", răspunsul începe, de regulă, cu un verb gen: "aș vrea", "mi-ar plăcea", "aș dori"?

Proiecția fericirii se face în viitor, cu toate că fizica cuantică spune că timpul este o iluzie, trecutul, prezentul și viitorul existând în același timp. Pe de altă parte, neuroștiințele au ajuns la uimitoarea concluzie că creierul nu pare să facă diferența între realitatea trăită și cea imaginată. În ambele situații (realitate sau imaginație) sunt active aceleași arii corticale, aceleași structuri și, în consecință, au loc aceleași reacții biochimice.

Dacă fizica cuantică are dreptate și nu există decât un prezent continuu, atunci astăzi trebuie să ne trăim clipa de fericire. Dacă putem influența reacția biochimică a creierului cu ajutorul voinței și imaginației, de ce să ne lăsăm pradă tristeții, bolii, depresiei, dând prea multă importanță unor evenimente al căror mers nu ține de noi, și să nu ne concentrăm pe dobândirea echilibrului microuniversului propriu?

Fericirea nu este un premiu al vieţii, ci o practică zilnică. O alegere. O formă de echilibru interior.

Eu sunt fericită. Tu ești fericit?

💡 Tip: Răspunde afirmativ la întrebarea mea și apoi găsește două motive ("Sunt fericit pentru că…"). Notează-le. Deoarece acesta este primul pas spre conștientizarea unei stări de bine, nu uita ca mâine să îl faci pe următorul. Cu timpul, va deveni o obișnuință să conștientizezi în fiecare zi momentele de fericire din viața ta, lucru care te va face o persoană mult mai veselă și mai puternică în fața problemelor inerente ale vieții.

Arată-mi că ţi-a plăcut articolul pe care l-ai citit distribuindu-l în reţelele tale de socializare. Să ai o zi minunată!