Lectia din microbuz

Avand masina in service, am fost nevoita sa folosesc serviciile unui microbuz de linie. Soferul, un tip pe la vreo 35 de ani, in timp ce tinea volanul cu o mana iar cu cealalta butona telefonul, se hotaraste sa schimbe banda de mers, trecand brusc de pe a doua pe prima. In secunda urmatoare, un claxon lung din partea unei soferite ce tocmai incerca sa iasa de pe o strada fara prioritate ne strica linistea.

-         Ia uite, nebuna dracului, tot ea claxoneaza! se mira soferul.

-         Da, tupeista! ii tine isonul si un nene pasager.

Incurajat, soferul incepe o sincanare in traficul destul de aglomerat, pana ce reuseste sa mearga in paralel cu „nebuna”.

-         Ce dracu’ ai?, o intreaba el, ca un adevarat barbat.

-         De ce nu ai dat semnal dreapta? intreaba aceasta.

Doar acest scurt dialog a fost suficient pentru a se incinge o discutie in tot microbuzul despre pretentiile aberante ale duduii, timp in care soferul nostru a inceput sa se joace putin cu ea, simuland o tamponare, spre amuzamentul general.

-         Auzi frate, vrea sa dai semnal! Da ce, o luai cumva la dreapta? se mira

cineva, remarca acestuia starnind mai multe hohote de ras decat la emisiunea IUmor.

-         Tampita! Ce dracu’ voia? N-am voie sa schimb benzile de mers cand vreau? se mira si soferul.

Nu avea nici un sens sa incerc sa luminez mintile atotstiutoare ale domnilor in cauza, explicandu-le imprejurarile in care este obligatorie folosirea „băţului” de langa volan, insa repet si acum, asa cum o fac de cate ori am ocazia, ca nu exista intamplare din cotidian din care sa nu invatam ceva. 

Ce am invatat eu? Ca exista situatii in viata in care nu conteaza cine are dreptate ci doar cati sustinatori are!