De vorba cu copiii despre sexualitate

 Multi parinti se confrunta cu problema educatiei sexuale a copiilor, de multe ori din cauza propriilor inhibitii. Astfel ca, in continuare, exista parinti care la intrebarea „cum se fac copiii?” spun povestea cu barza, cu albina si polenul, sau alta de acest gen, care este de natura sa falsifice cunostintele copilului iar mai tarziu sa-l puna intr-o lumina defavorabila in fata altora.

Daca parintii nu sunt pregatiti, dintr-o pudoare nejustificata, sa discute asemenea subiecte cu copilul, acesta va capata informatiile dorite de la frati sau surori mai mari, de la colegii de gradinita sau scoala, de pe strada sau de la televizor. De aceea, pentru a evita transmiterea gresita a informatiilor, de multe ori adaptate trivial, si pentru o buna educare a copilului, trebuie sa se caute sa se raspunda si, uneori, chiar sa se initieze subiecte legate de acest capitol ce era considerat tabu pana nu demult. Astfel, trebuie evitate denumirile alternative pentru organele genitale, despre care copiii vor sa stie cum se numesc inca din primii ani de viata. Nu are sens sa le denumim „parti rusinoase” sau sa-l repezim cu un „despre asta nu se vorbeste”.

Copilul, inca de la 2-3 ani, este curios sa stie mai multe despre „acele” parti ale corpului si este gata sa le cerceteze la el sau la altii. Interesul este perfect normal iar condamnarea si pedepsirea copilului este o mare greseala deoarece acesta va continua informarea, dar o va face in secret, fapt ce-i va trezi un sentiment de vinovatie ce se poate transforma mai tarziu intr-un complex.

Daca toate celelalte parti ale corpului au un nume, cum sunt  urechile, ochii, nasul, atunci organele genitale trebuie si ele denumite. Cuvintele penis, vagin, testicul, uter etc. trebuie explicate in intimitatea discutiilor familiale iar copilul trebuie sa stie ce inseamna fiecare dintre ele. Fireste ca intr-un fel i se va vorbi la doi ani si altfel la patru, cand informatiile vor fi mai amanuntite, gradul de cunostinte fiindu-i marit treptat, odata cu trecerea anilor, in functie de capacitatea lui de intelegere. La 6-7 ani copiii stiu suficient pentru a fi antrenati in discutii care sa-i lamureasca asupra problemelor care-i framanta privind acest subiect „delicat”.

Raspundeti-le la toate intrebarile iar daca sunteti in dificultate, nestiind pana unde sa mergeti cu explicatiile sau cum sa va exprimati, castigati timp spunandu-i ca va veti interesa si ii veti spune raspunsul corect. Intre timp, nu va faceti ca ati uitat intrebarea, deoarece copilul nu o va uita. Profitati de ragaz si pregatiti-va!

 

 

 

Newsletter

Vreti sa fiti anuntat cand apar noi articole pe site?