Care sunt cele mai CRIMINALE zodii?

30.10.2023 11:00

Nu există zodii ale criminalilor şi zodii ale victimelor, zodii angelice şi zodii malefice, zodii cinstite şi zodii perfide. Toate au defecte şi calităţi, în egală măsură, oamenilor revenindu-le totala responsabilitate pentru faptele lor. Însă, pentru că am stabilit acest lucru, astăzi, de Halloween, ne putem preface înfricoşaţi de anumite zodii ce par mai criminale decât altele, profitând de faptul că Zodiacsings.com a publicat un studiu făcut pe 485 criminali în serie.

LOCUL I: RAC, PEŞTI, SCORPION şi SĂGETĂTOR

Locul al II-lea: VĂRSĂTOR şi BALANŢĂ

Locul al III-lea: CAPRICORN

Locul al IV-lea: FECIOARĂ

Locul al V-lea: LEU

Locul al VI-lea: BERBEC

Locul al VII-lea: GEMENI şi TAUR

Şi totuşi, 485 de subiecţi nu înseamnă mare lucru, când avem aproape 8 miliarde de subiecţi, aşa că, în semn de protest faţă de acest clasament, mai jos vei regăsi câte un reprezentant celebru şi extrem de monstruos, pentru fiecare zodie în parte.

Apropos, tu în ce zodie eşti născut?! :)

Data naşterii: 21 mai 1960 (Soarele intrase în zodia Gemenilor de câteva minute)

A fost găsit vinovat pentru uciderea a 17 băieţi şi bărbaţi, prin traumatisme craniene, acţiunile lui incluzând violul, necrofilia, dezmembrarea şi canibalismul. Cu alte cuvinte, făcea sex cu victimele moarte, după care le gătea şi le mânca!

Prima victimă a fost un băiat de 14 ani, apoi un altul de 19 ani, pe care l-a tranşat, păstrându-i craniul drept suvenir! A continuat să comită crime şi să colecţioneze amintiri de la omorurile sale, până când a fost prins de poliţie.

În 1992 fost condamnat de 16 ori la închisoare pe viaţă. Doi ani mai târziu, la 34 de ani, Dahmer şi un alt coleg de celulă au fost bătuţi până la moarte de un alt deţinut, în timp ce se aflau în sala de forţă. 

RAC

Donato Bilancia, „Monstrul din Liguria”, a omorât 17 oameni, 9 femei şi 8 bărbaţi, în numai 7 luni, pe Riviera Italiană. 

Data naşterii: 10 iulie 1951

Bilancia era dependent de jocuri de noroc, ce locuia singur. Prima lui crimă a fost în octombrie 1997, strangulându-şi un prieten care l-a ademenit într-un joc de cărţi măsluite, pierzând din această cauză 185.000 lire (peste un sfert de milion de dolari). Pe urmă, a împuşcat atât operatorul jocului, cât şi pe soţia acestuia, aceste prime asasinate „dechizându-i gustul pentru crime”, după cum a declarat.

A mai împuşcat şi jefuit un bijutier şi soţia lui, un agent care îşi facea rondul, pentru că pur şi simplu nu-i plăceau paznicii, mai multe prostituate, doi lucrături de la un centru de schimb valutar, doi paznici de noapte, deoarece i-au întrerupt partida de sex oral cu o prostituată, care a fost împuşcată la rândul ei, şi un lucrător la o staţie de benzină, furându-i încasările zilei.

Pe 12 aprilie 1998, a urcat într-un tren spre Veneţia şi, pentru că pur şi simplu “a vrut să ucidă”, a împuşcat o femeie în cap, în toaletă, furându-i biletul de tren. Şase zile mai târziu era într-un alt tren şi, din nou, a împuşcat o altă femeie, în spatele urechii. 

Pe 6 mai 1998 a fost arestat la domiciliul său, din cauza maşinii folosite în unele dintre călătoriile sale. A fost condamnat la 13 pedepse pe viaţă pentru 17 crime, plus 16 ani de închisoare pentru o tentativă de omor, fără posibilitate de eliberare.  

În decembrie 2020, în închisoarea din Padova, unde era încarcerat, a izbucnit un focar de COVID 19 , care a infectat atât deținuți, cât și agenți, însă Bilancia fost singurul care a avut o formă atât de gravă, încât a necesitat internarea în spital, însă acesta a refuzat-o. A ales riscul de a muri, ca semn de protest,  deoarece se simţea neîndreptăţit de către judecătorii care nu au dat curs cererilor lui de clemenţă, neapreciindu-i eforturile de a se schimba. Conform proverbului „ai grijă ce îţi doreşti, pentru că s-ar putea să ţi se întâmple”, Donato Bilancia a murit.

 

LEU

Cleophus Prince Jr., numit „The Clairemont” Killer, este un criminal în serie american care a fost condamnat la moarte pentru violarea şi uciderea a 6 femei, cât şi pentru alte 21 de acuzaţii de infracţiuni (viol, jaf, efracţie), toate făcute în decursul a nouă luni, în anul 1990.

Data naşterii: 25 iulie 1967

La vârsta de 20 de ani, Prince a fost înrolat în Marina Statelor Unite, unde a lucrat ca mecanic, până când a fost condamnat de Curtea Marţială pentru furt. La două luni de la executarea pedepsei, s-a mutat în complexul de apartamente Buena Vista Gardens, care era aproape de locul crimelor. În toate cazurile, victimele sale frecventau o sală de sport din complex. La plecare, Cleophus Prince Jr. le urmărea până acasă. Bănuind că urmau să facă duş, intra în reședința lor, pe ușă sau fereastră, surprinzându-le în baie, sau imediat după aceea, şi înjunghiindu-le până la moarte, cu un cuțit de bucătărie. 

Un desen cu portretul robot al criminalului a fost distribuit în aprilie 1990, pe baza unei descrieri a unui martor ocular; un lucrător de întreținere îl văzuse pe ucigaș fugind din complexul de apartamente Buena Vista Gardens, după moartea lui Holly Tarr.

Prince a fost prin în februarie 1991, după ce o femeie, care se pregătea să facă duş, a auzit zgomot la uşa de la intrare. A sărit pe geamul din spate şi a cerut ajutorul unui prieten, care a venit să-i verifice locuinţa. Surprins la locul faptei, Prince a spus că îşi căuta o prietenă care intrase în acea locaţie. Martorii au depus o plângere la poliţie, unde l-au indentificat din fotografii, şi au dat date şi despre maşina lui, de la model la numărul de înmatriculare, fapt care a contribuit la arestarea lui.

În 1993, Prince a fost condamnat la moarte, prin injecţie letală, iar de 30 de ani aşteaptă executarea condamnării la moarte, în închisoarea San Quentin, însă, deocamndată, nu sunt programări la orizont. Un judecător federal a oprit execuțiile, după ce a stabilit că metoda statului de administrare a injecțiilor letale era defectuoasă și trebuia remediată.  

FECIOARA

Richard Fran Biegenwald, criminal în serie, a omorât 9 oameni şi a fost suspect de încă alte două crime.  

Data naşterii: 22 august 1940

Biegenwaldald şi-a început activitatea infracţională de foarte mic. La 5 ani a dat foc casei natale, la vârsta de 8 ani, bea și juca jocuri de noroc; la 9 ani a urmat terapie cu electroșoc la Spitalul Bellevue din New York, la 11 ani și-a dat foc în casa mamei sale, iar la 18 de ani Biegenwald a fost condamnat pentru prima sa crimă, când a jefuit un magazin alimentar, alături de un complice, şi l-a împuşcat pe proprietar. A scăpat de pedeapsa cu moartea, deoarece soția victimei şi un procuror municipal au pledat pentru viața lui. Cu toate că a fost condamnat pe viaţă, a executat doar 17 ani de închisoare, fiind eliberat condiţionat, pentru bună purtare.

În 1980 a fost suspectat de infracţiunea de viol, însă iar a avut noroc şi a fost eliberat, după ce victima nu a putut să-l recunoască din grup. S-a căsătorit şi s-a mutat cu soţia sa în Asbury Park, New Jersey.

În 1983 a fost găsit corpul unei fete în vârstă de 18 ani, de către nişte copii ce se jucau în spatele unui Burger King. S-a dovedit că autorul a fost  Biegenwald, care a găsit-o pe tânără plimbându-se pe faleză. A ademenit-o în maşina lui şi a împuşcat-o în cap, cu patru gloanţe.

După ce a primit un pont, poliţia a făcut o percheziţie la casa în care criminalul locuia cu soţia sa, loc unde a găsit două cadavre, o tânără de 17 ani şi un bărbat de 35 de ani, traficant de droguri. A fost arestat, iar vechiul său prieten, şi totodată complice la crime, supărăt fiind pe acesta pentru că i-a împuşcat pisica, i-a dus pe politişti şi la locuinţa mamei lui Biegenwald, unde erau îngropate alte două cadavre, un bărbat şi o femeie, amândoi omorâţi prin înjughiere. Nu a fost găsită decât partea de sus a tinerei.

Biegenwald a pledat vinovat, explicatia lui fiind: “am vrut să văd pe cineva murind”. Primul juriu l-a condamnat la moarte prin injecţie letală, dar sentința urma să fie anulată ulterior de Curtea de Apel. Până la moartea sa, a ispășit patru pedepse pe viață, fără posibilitatea de eliberare condiționată, la închisoarea de stat din New Jersey.

A murit în 2008, la 67 de ani, în urma unei insuficienţe cardiace şi renale, fiind sub îngrijire medicală.

 

BALANTA

Andrei Chikatilo, un ucigaş în serie ucrainean, poreclit şi „Macelarul din Rostov” sau "Spintecatorul Roşu", a comis agresiuni sexuale, crime, mutilări şi acte ocazionale de canibalism asupra a cel puţin 53 de femei şi copii (fete şi băieţi) între 1978 şi 1990. 

Data naşterii: 16 octombrie 1936

După o copilărie şi o adolescenţă marcate de sărăcie, în 1961 s-a mutat în Rusia şi a încheiat un mariaj aranjat, în care relaţiile sexuale erau minime, fiind impotent. Totuşi, a avut doi copii, un băiat şi o fată, rezultaţi prin înseminare artificială.

A lucrat ca profesor, având o diplomă în literatura rusă, însă a fost nevoit să se mute de la o şcoală la alta, din cauza plângerilor de abuzuri sexuale împotriva lui. În 1978 a ademenit prima fetiţă, în vârstă de 9 ani, la o casă veche, unde a încercat să o violeze, dar nu a reuşit să obţină o erecţie. Pentru că nu a putut, s-a înfuriat, a sufocat-o şi înjunghiat-o în abdomen de trei ori, timp în care a simţit o plăcere sexuală intensă. În ciuda dovezilor ce îl lega de moartea fetei (pete de sânge s-au găsit în zăpadă, în apropierea casei lui, iar un martor l-a văzut vorbind cu fetiţa cu puţin timp înainte de crimă), soţia i-a oferit un alibi iar un condamnat pentru viol a luat asupra sa fapta, care chiar a fost executat pentru ea, cu toate că mai târziu a retractat, spunâ nd că declaraţia i-a fost obţinută prin forţă.

„Nevoia de a retrăi experienţa a fost copleşitoare”, după cum spunea chiar Chikatilo, aşa că în 1981 a dus în pădure şi a încercat să violeze o altă fată de 17 ani, însă, orbit de furie pentru că nu a putut, a strangulat-o şi a sfâşiat-o cu dinţii, având din nou orgasm. 

În urma acestei crime, nu a mai rezistat pornirilor sale criminale. Stabilind un model de abordare a potenţialelor victime (copii, tineri vagabonzi, prostituate), le lua din staţiile de autobuz sau de cale ferată şi le atragea în locuri retrase sau în pădure, cu promisiuni de droguri, alcool, dulciuri sau jucării, în funcţie de victimă. De obicei, le lega şi le înjunghia cu un cuţit, însă de multe ori le şi mutila. Le scotea ochii, le taia nasul, limba, organele genitale, le scoatea maţele sau le sfâşia corpurile cu dinţii.   

Trei ani mai târziu, un detectiv sub acoperire l-a observat cum încerca să atragă femei, într-o statie de autobuz din Rostov, şi l-a arestat. La percheziţie, în lucrurile sale au fost găsite o frânghie şi un cuţit şi, cu toate că existau mai multe probe de a-l lega de anumite crime, a scăpat ca prin urechile acului. Fiind investigat şi pentru un furt minor de la unul dintre foştii anagajatori, a fost condamnat pentru acesta la un an de închisoare, dar a ieşit după trei luni.

Seria de crime a reînceput în 1989 când, pe parcursul a doi ani, au fost omorâte 19 persoane. A fost arestat în noiembrie 1990, după ce un poliţist i-a observat comportamentul bizar. Ulterior, a oferit de bunăvoie detalii şi indicii ale crimelor sale, care au dus la descoperirea altor cadavre.  

Procesul a fost primul eveniment major al Rusiei post-sovietice şi a durat până în anul 1992.  Pe parcursul lui, Andrei Chikatilo a fost ţinut într-o cuşcă de fier, într-un colţ al sălii de judecată, pentru a fi protejat de vreun eventual atac al rudelor victimelor, care cereau autorităţilor să-l elibereze, ca să-l poată omorî ei.

Fiecare crimă a fost judecată în mod individual şi în mai multe rânduri procesul a trebuit să fie întrerupt, rudele victimelor tipând sau leşinând auzind detaliile înfiorătoare.

În octombrie 1992 a fost găsit vinovat pentru 52 de crime şi condamnat la moarte. Auzind verdictul, Chikatilo a izbit banca pe care statea de zăbrelele cuştii şi a strigat: “Abuz!”. I s-a oferit şansa de a-şi spune ultimele cuvinte, în apărarea lui, însă a rămas tacut.

La 4 ianuarie 1994, preşedintele rus Boris Elţîn i-a refuzat ultimul apel pentru clemenţă. La 14 februarie a fost dus într-o cameră izolată fonic şi executat cu un singur foc de arma, în spatele urechii.

 

SCORPION

Nikolai Dzhumagaliev, „The metal fang”, (Republica Sovietică Kazahstan) a fost reţinut în 1981, după ce a recunoscut că, în decurs de un an şi jumătate, a ucis 7 femei şi le-a mâncat.

 Data naşterii: 15 noiembrie 1952

Înalt, chipeş, manierat şi tot timpul îmbrăcat curat şi elegant, era considerat un bărbat atrăgător, în ciuda faptului că avea nişte dinţi falşi neobişnuiţi, din metal alb. Toate femeile, viitoarele lui victime, l-au însoţit de bună voie la locuinţa sa, unde a întreţinut relaţii sexuale cu ele, le-a înjunghiat, le-a tranşat şi le-a porţionat.

După fiecare crimă, Nikolai Dzhumagaliev organiza câte o petrecere la el acasă, la care îşi invita prietenii şi colegii, unde aceştia erau serviţi cu preparate din carnea victimelor. La o astfel de petrecere, doi dintre invitați au descoperit capul unei femei în bucătărie şi au alertat poliția.

În timpul anchetei, Dzhumagaliev a descris prima lui crimă: „Întotdeauna am fost pasionat de vânătoare, însă aceasta a fost prima dată când am vânat o femeie. Mergând pe drum, am văzut o femeie tânără, singură. Am alergat după ea. Auzind paşii mei, a încercat să fugă însă am prins-o cu braţul în jurul gâtului şi am târât-o spre un depozit de deşeuri. Ea a rezistat, însă i-am tăiat gâtul cu cuţitul. Apoi am băut sangele ei. I-am tăiat faşii pieptul, am separat pelvisul şi şoldurile. Apoi am pus aceste bucăţi în rucsac şi le-am dus acasă. Am topit grăsimea, pentru a prăji cu ea, şi unele părţi le-am murat. Am pus bucaţi de carne în maşina de tocat şi am făcut găluşte. Atunci am păstrat carnea doar pentru mine. Nu am împărţit cu nimeni altcineva. Am mâncat pe grătar inima, rinichii şi carnea. Mi-a luat o lună ca să o mănânc pe toată.”

Fiind diagnosticat cu schizofrenie, nu a fost găsit responsabil pentru crimele sale, şi din acest motiv a fost internat într-un ospiciu din Uzbekistan. În 1989, în timpul unui transfer, a reuşit să evadeze. După aproape doi ani de libertate, timp în care nu se ştie unde a locuit şi ce a făcut, a fost prins şi închis într-un azil psihiatric. După căderea URSS, spitalul l-a declarat sănătos și a încercat să-l trimită înapoi în orașul natal, în mod repetat, dar acest lucru nu a putut fi realizat din cauza opoziției puternice a localnicilor. În cele din urmă, a fost mutat la o clinică de psihiatrie de înaltă securitate din Aktas, Kazahstan, unde este închis şi astăzi. 

Dzhumagaliev a făcut o petiție, fără succes, pentru a primi pedeapsa cu moartea, mai ales că în 2014 a fost acuzat de uciderea unei studente în Aktobe, vestul Kazahstanului, a cărei moarte din 1990,  pe timpul când era evadat, se potriveşte cu modul lui de operare.

 

SAGETATOR

Theodore Robert Bundy, cunoscut ca Ted Bundy, a fost un criminal în serie, violator, voiorist şi necrofil, care a ucis numeroase femei în anii 1970. După un deceniu de negări, a mărturisit 30 de crime, comise în patru ani, însă numărul real al victimelor sale este şi astăzi necunoscut.

Data nasterii: 24 noiembrie 1946

Pe când avea 13 ani, Theodore Robert Bundy a descoperit, într-o groapă de lângă casă, reviste pornografice hard-core şi a fost, iremediabil, captivat de ele. Cu timpul, a devenit dependent de imaginile cu violenţă sexuală, după cum marturiseşte într-un interviu, iar de la fantezie la realitate nu a mai fost decât un singur pas.

Îşi pregătea şi planifica crimele, în cele mai mici detalii, de la alibi şi eliminarea probelor, până la locul unde va abandona cadavrele, fiind obsedat de control. Ca mod de operare, ori îşi atrăgea victimele în maşina lui, prefăcându-se că era rănit şi cerând ajutor, ori intra peste ele în casă, în timp ce dormeau. Le lovea până deveneau inconştiente şi le viola. Uneori le ducea într-o zonă retrasă şi le omora, după care îşi petrecea mai multe nopţi cu cadavrul lor. Bundy a recunoscut că uneori le taia capetele şi le lua la el acasă, unde le aplica machiaj şi întreţinea relaţii sexuale cu acestea.

În ciuda faptului că era închis şi judecat pentru omucidere multiplă, Ted Bundy, absolvent de psihologie şi manipulator carismatic, a exercitat o mare fascinaţie asupra femeilor, primind sute de scrisori de dragoste de la acestea. În 1980, fiind în închisoare, s-a căsătorit cu una dintre admiratoare şi a avut o fetiţă.

Extrem de interesante sunt mesajele lui, în ultimul interviu pe care l-a dat cu o zi înainte de moarte:

„Filmele slasher sunt cele mai violente pentru un copil. Lasat nesupravegheat, poate deveni un Ted Bundy, dacă are o predispoziţie pentru acest tip de comportament”. Filmele slasher sunt filme de groază, cu monştri, criminali în serie, vampiri etc. 

„Oameni bine intenţionaţi vor condamna comportamentul lui Ted Bundy, în timp ce se vor plimba pe lângă un magazin cu materiale pornografice, care trimit copiii şi tinerii spre drumul de a fi Ted Bundy. Asta este ironia.” 

„Noi suntem fiii și soţii voștri. Am crescut în familii obișnuite. Astăzi pornografia poate ajunge la orice copil. Părinţii mei erau preocupaţi de îngrijirea şi protejarea noastră, crescând într-o casă creştină. Dar nu exista nici o protecție împotriva tipurilor de influențe pornografice, care sunt libere într-o societate care le tolerează”.

Judecarea lui a început în 1979 şi s-a derulat pe parcursul a trei procese, în fiecare fiind condamnat la moarte prin electrocutare. Zece ani mai târziu, în 1989, la 42 de ani, a fost executat cu 2.000 de volţi, timp de 2 minute, pentru uciderea a două tinere şi a unei fetiţe de 12 ani. Au fost găsite trupurile a douăzeci de victime.

 

CAPRICORN

Dean Arnold Corll, numit Candy Man şi Piper Pied, pentru că le dăruia dulciuri copiilor, în special băieţilor adolescenţi. Împreună cu alţi doi complici, a violat, torturat şi a omorât cel puţin 28 de băieţi şi bărbaţi tineri, pe parcursul a trei ani, pe care i-a îngropat într-o zonă rurală din Houston, Texas.

Data naşterii: 24 decembrie 1939

După armată, Dean Croll a devenit vicepreşedintele afacerii mamei sale, care avea ca obiect producţia de bomboane. În același an, unul dintre angajații adolescenți s-a plâns că Dean i-a făcut avansuri sexuale, dar mama lui a rezolvat rapid problema, concediindu-l pe băiat. Un an mai târziu, Corll a fost recrutat în armata SUA, perioadă în care a avut primele relații homosexuale. După ce a fost externat onorabil, a revenit la muncă în compania mamei sale și a început să facă avansuri angajaților bărbați.

În 1967 s-a împrietenit cu un băiat de 12 ani, căruia îi dădea bomboane şi bani, şi pentru care reprezenta un model parental. Mai târziu, i-a oferit bani pentru favoruri sexuale, iar când acesta a împlinit 15 ani, el însuşi a început să racoleze alţi băieţi pentru a fi omorâţi de către Croll. Doi ani mai târziu, a apărut şi al doilea partener, tot un adolescent, fiind convins să participe la orori după ce i-au fost oferiţi câte 200 de $ pentru orice băiat adus. Pentru bani, cei doi îşi atrăgeau cunoştinţele şi prietenii în capcana morţii, cu promisiuni de petreceri, droguri şi alcool, însă uneori foloseau şi forţa pentru a-i aduce în casa lui Croll, unde acesta îi aştepta şi prelua controlul.

Nimeni nu a bănuit că Dean Corll, cel cu maniere blânde, putea face ceva rău. Părea un cetățean respectat, muncitor, care și-a dedicat o mare parte a timpului său îndrumării copiilor din comunitate şi care întotdeauna îşi ajuta vecinii, dar de fapt Dean Corll era un ucigaș sadic, care făcea petreceri pentru copiii din cartier, astfel încât să îşi poată alege în voie viitoarele victime.

Băieţii erau drogaţi cu vapori de vopsea sau îmbătaţi, dezbrăcaţi şi legaţi pe o placă specială de lemn, atârnată de perete. Erau forţaţi să-şi sune părinţii şi să-i liniştească pentru dispariţia lor, după care erau agresaţi sexual, bătuţi şi torturaţi timp de câteva zile, De regulă, moartea lor survenea prin strangulare sau împuşcare, după care erau îngropaţi în pădure sau pe o plajă.

Candy Man a murit în 1973, având şase găuri de glonţ în umăr şi spate, în urma unei altercaţii care a avut loc într-un ritual de ucidere a altor doi adolescenţi. Unul dintre complici ar fi spus: „Ai mers destul de departe, Dean.... Nu mai pot continua. Nu mai pot să te las să îmi ucizi toți prietenii.” Şi l-a împuşcat, salvându-i pe cei doi.

 

VARSATOR

John Wayne Gacy Jr., cunoscut și sub numele de The Killer Clown (Clovnul Ucigaș), a fost condamnat pentru violul şi uciderea a 33 de băieţi şi adolescenţi.

Data naşterii: 17 martie 1942
John Wayne Gacy Jr., căsătorit de două ori, tată a doi copii, era un om respectabil în societate, fiind managerul unui lanţ de restaurante de tip fast-food şi patronul unei firme de contrucţii. În plus, avea o reputaţie solidă în comunitatea sa, mergea la biserică, era implicat în evenimente de caritate, strângere de fonduri, parade şi petreceri, unde se costuma adesea în Pogo clovnul, fiind respectat și admirat de toată lumea.

Toate crimele sale au fost comise în locuinţa sa, unde atrăgea băieţii la el acasă, cu promisiuni mincinoase, după care îi batea crunt, îi viola şi îi strangula cu un bandaj de compresie. Din cele 33 de victime, 29 au fost îngropate sub podeaua casei sale, în timp ce celelalte victime au fost găsite în râurile din apropiere.

Gacy a fost arestat și a pledat ca fiind nebun, însă a fost găsit vinovat, condamnat la moarte şi executat prin injecţie letală.

 

PESTI

Ricardo Leyva Muñoz Ramírez, cunoscut sub numele de Richard Ramirez, „Vânătorul nopţii”, a fost un criminal în serie necrofil, pedofil, violator şi tâlhar, care a terorizat oraşele Los Angeles şi San Francisco printr-o serie de 14 crime violente, n decurs de mai puţin de un an.

Data naşterii: 29 februarie 1960

La vârsta de 10 ani, a început să petreacă nopți la cimitire și să fumeze marijuana. La 12 ani, vărul său Miguel, întors din Vietnam, i-a arătat lui Ramirez fotografii cu femei vietnameze pe care le-a violat, torturat și ucis.  La 13 ani, l-a văzut pe vărul Miguel împușcându-și mortal soția și, tot în acea perioadă, începuse să spargă casele oamenilor, să comită furturi mici și să devină dependent de canabis, renunţând la şcoală. Îi plăceau, în mod deosebit, filmele de groază, dar şi să omoare animale, înjunghiindu-le și scoţându-le maţele.

A început să participe la adunările unui cult religios respectabil, numai că, în loc să fie adus „pe calea cea bună”, a devenit interesat de diavol, mai târziu aderând la Biserica lui Satan. 

La 18 ani s-a mutat definitiv în Los Angeles, unde fura, pentru a avea bani de droguri, tâlhărea şi viola. La 24 de ani, în anul 1984, Ramirez a spart casa unei femei în vârstă de 79 de ani, a violat-o și a înjunghiat-o până la moarte. După aceea, pe parcursul a mai puţin de un an, a ucis încă 13 persoane. Dependent de cocaină, fura maşini, jefuia din case şi magazine, intra peste oameni în casă, îi bătea cu bestialitate, bărbaţii erau împuşcaţi, bătuţi sau obligaţi să privească; soţiile erau violate, sodomizate, ca în final unele să fie ucise iar altele lăsate în viaţă. În urma lui rămânea mereu o pentagramă satanică, drept semnatură.

Deosebit de bestial, a folosit pistoale, cuţite, o macetă, un cric de anvelope şi un ciocan, şi a avut la activ alte nenumărate atacuri, tâlhării, violuri şi tentative de omor, victimele lui fiind atât femei, cât bărbaţi şi copii, cu vârste cuprinse între 9 şi 83 de ani.

La prima sa înfățișare în instanță, Ramirez a ridicat o mână cu o pentagramă desenată pe ea și a strigat: „Salut Satana!” Cu toate că şi-a recunoscut crimele şi a declarat: „Iubesc să omor oameni. Îmi place să-i văd cum mor”, a avut o mare mulţime de admiratori înfocaţi, printre care şi Doreen Lioy, o editoare independentă de reviste, cu care s-a căsătorit. Cu mulți ani înainte de moartea lui Ramirez, Lioy a declarat că se va sinucide atunci când Ramirez va fi executat, însă a divorţat de el în 2009, după ce analiza ADN a confirmat că acesta l-a violat și ucis pe Mei Leung, în vârstă de nouă ani. Totuşi, Richard Ramirez nu a rămas singur şi neconsolat, fiind logodit cu o tânără scriitoare de 23 de ani, până la decesul său.  

În septembrie 1989, Ramirez a fost condamnat pentru toate acuzațiile: 13 capete de acuzare de crimă, 5 tentative de omor, 11 agresiuni sexuale și 14 spargeri. A fost condamnat la moarte prin gazare, în California, şi a petrecut 24 de ani în închisoare, în inchisoarea San Quentin, aşteptându-şi rândul. Nu a mai apucat să fie gazat, pentru că, în 2003, a murit la spital, din cauza insuficienţei hepatice, fiind afectat de „abuzul cronic de substanțe și infecția virală cronică cu hepatita C".

 

 

*   Orice preluare se va face doar cu acordul meu.  Surse: vault.fbi.gov, dosare originale FBI, criminalminds, chicagotribune, murderpedia, serialkillercalendar.