Sunteti fericit?

Pe vremuri, lucram la o linie help line, unde ofeream consultatii psihologice telefonice pentru cei ce aveau nevoie de o indrumare urgenta. In aceasi incinta se aflau si cei ce ghiceau in tarot, unii dintre colegi devenind intre timp persoane cunoscute in domeniul paranormalului si invitate deseori in emisiuni tv, inclusiv persoana din povestea mea. A fost o experienta atat interesanta cat si folositoare, avand cazuistica din toate domeniile psihologiei. In fiecare zi ma confruntam cu alt gen de probleme la care trebuia sa gasesc cea mai buna rezolvare si intr-un timp cat mai scurt, clientul fiind taxat la minut.

Intr-o zi am intrat in tura cu cateva minute mai tarziu si nu mica mi-a fost mirarea si revolta cand am vazut un coleg de la sectia de divinatie la telefonul meu. Total absorbit de ceea ce facea, nu mi-a acordat nici o atentie, asa ca nu mi-a ramas decat sa asist neputincioasa la conversatie. Doamna in cauza voia un sfat legat de o anumita problema, insa colegul avea propriul obiectiv ideatic, pe care il urma cu indaratnicie.

„Nu se poate sa fie asa cum spuneti dv. Orice om este rau, numai ca stie sa-si ascunda adevarata fata. Enervati-l zi de zi, timp de o saptamana! Cum? Nu se enerveaza? Atunci imbatati-l bine si o sa vedeti cu ce monstru locuiti in casa". Nu, nu este banc, si cred ca v-ati dat seama ca „monstrul" era sotul doamnei, care banuiesc ca a fost total bulversata de parerea psihologului de ocazie.

Mi-am adus aminte de intamplarea cu pricina deoarece in ultimele doua luni am fost intrebata de cel putin cinci ori „tu esti fericita?" iar atunci cand am raspuns afirmativ, din tot sufletul, interlocutorii mei au devenit sceptici si au incercat sa gaseasca argumente pentru a-mi demonstra ca nu este adevarat (!). Si, culmea, nimeni nu a fost curios sa afle motivele mele de fericire si cum am ajuns la aceasta stare, chiar daca pana acum am acumulat experiente cat pentru trei vieti, care de care mai dinamice (exemple: mi-a luat foc casa si a cazut tavanul de la bucatarie in flacari, eu fiind in incapere; acum cinci ani m-am imbolnavit si, timp de cateva luni, nu numai ca medicii nu au reusit sa afle exact diagnosticul, insa prognosticul era sumbru, facand sute de analize si traind de la o zi pe alta).

Revenind la subiectul initial, devenind mai atenta, am constatat ca de fapt intrebarea legata de fericire este pur retorica si uzitata in mod manipulator, mai ales ca o introducere in prezentarea ofertei proprii. „Nu esti fericit? Mergi cu mine in excursie la Mormantul Sfant si sigur ti se vor implini toate dorintele. Mai am un singur loc, la un pret exceptional."  Sau: „Cumpara cate 35 de bratari pentru fiecare mana si vei atrage fericirea si norocul ca un magnet. Am o super-oferta la shambala, pandora, ching, feng-shui si mandala. Purtate toate impreuna, satisfactia este garantata!" 

Dar, de fapt, ce este fericirea? Dex-ul o defineste ca fiind o stare mentală de bine, caracterizata de emoții pozitive sau plăcute, de la mulțumire la bucurie intensă. Filozofii si scriitorii redau aceeasi idee in cuvinte insiruite cu talc, insa putini dintre noi sunt cei ce stau sa mediteze asupra lor mai mult timp decat le-ar lua sa dea un simplu „like".

Si totusi, cert este ca toti ne nastem, traim si murim, alergand dupa fericire. In viata de zi cu zi, legam acest sentiment de atingerea unor obiective personale, cum ar fi obtinerea unui job bun sau a unei mari sume de bani, o casatorie, nasterea unui copil etc. insa, pe cand aceste evenimente se intampla, in loc sa le constientizam si sa ne bucuram de ele, deja avem in minte alte teluri spre care tintim. De fapt, toate actiunile noastre sunt canalizate pentru obtinerea acestei stari efemere, acesta devenind singurul scop in viata noastra, de la nastere pana la final.

Ati observat ca la intrebarea „ce iti trebuie ca sa fii fericit" raspunsul incepe de regula cu un verb gen „as vrea", „mi-ar placea" „as dori"? Proiectia fericirii se face in viitor, cu toate ca fizica cuantica spune ca timpul este o iluzie, trecutul, prezentul si viitorul existand in acelasi timp. Pe de alta parte, neurostiintele au ajuns la umitoarea concluzie: creierul nu pare sa faca diferenta intre realitatea traita si cea imaginata. In ambele situatii (realitate sau imaginatie) sunt active aceleasi arii corticale, aceleasi structuri si, in consecinta, vor avea loc aceleasi reactii biochimice.

Daca fizica cuantica are dreptate si nu exista decat un prezent continuu, atunci astazi trebuie sa ne traim clipa de fericire. Daca putem influenta reactia biochimica a creierului cu ajutorul vointei si imaginatiei, de ce sa ne lasam prada tristetii, bolii, depresiei, dand prea multa importanta unor evenimente al caror mers nu tine de noi, si sa nu ne concentram pe dobandirea echilibrului microuniversului propriu? 

 

 

Eu sunt fericita. Dumneavoastra sunteti fericit?

 

 

** Raspundeti afirmativ la intrebarea mea si pe urma gasiti doua motive („sunt fericit pentru ca...").  Notati-le. Deoarece acesta este primul pas spre constientizarea starii de bine, nu uitati ca maine sa il faceti pe urmatorul. Cu timpul, va deveni o obisnuinta sa contientizati in fiecare zi momentele de fericire din viata dv., lucru care va va face o persoana mult mai vesela si mai puternica in fata problemelor inerente ale vietii.   

 

  

 

SPUNETI-VA PAREREA!

Mesajul dv. nu va fi facut public, daca nu va dati acordul in mod special.

Newsletter

Vreti sa fiti anuntat cand apar noi articole pe site?